De multe ori consideram ca totul ni se cuvine si putem obtine orice, dar exista situatii in care suntem neputinciosi si atunci solicitam ajutor din alta parte.
In fericirea primirii celor cerute, uitam ceea ce este mai pretios si important, anume, sa multumim pentru ceea ce avem dar si valoarea acestui simplu cuvant "multumesc", care face atat de mult bine persoanei care il rosteste dar si celor carora li se adreseaza.
Nu intamplator am mentionat asta, deoarece consider ca ar trebui sa-i multumesc Sfantului Nectarie, care in anumite momente ale vietii, in special atunci cand cei apropiati au avut probleme mari de sanatate, i-am simtit mereu ajutorul.
Cred ca multi au aflat despre acest facator de minuni si despre viata acestuia.
Aici sunt cateva adrese despre viata sfantului: http://www.greekboston.com/religion/saint-nektarios/#sthash.Lm72mlYm.qjtu , https://ro.wikipedia.org/wiki/Nectarie_din_Eghina.
Si cum imi place sa-mi tin promisiunile, am pornit spre Eghina in vara acestui an, deoarece in acele momente critice am promis ca voi merge pe insula, pentru a-i multumi sfantului .
Drumul a fost foarte usor si desi am fost pentru prima data in Grecia, am avut toate la timpul potrivit si numai experiente pozitive, de parca cineva le pregatise dinainte. Cand am ajuns pe insula, am luat un taxi si i-am cerut soferului sa ne duca la manastire. Am fost adanc impresionata de credinta acelui om, cand a zis cu emotie in glas : "La Sfantul Nectarie, la Sfantul nostru!".
Si acesta era doar inceputul...
Am mers prin insula, prin locuri pustii, plantatii de fistic si intr-un final am ajuns. Ne-am cazat la manastire , ne-am lasat lucrurile in camera si am pornit sa cercetam locul: curtea manastirii cu marmura alba pe jos, mica biserica , dar in care nu intrasem inca, coborarea dealului spre catedrala, pe trepte frumos lucrate, imprejmuite de arbusti cu flori roz de care nu mai vazusem. Am ramas fara cuvinte de frumusetea acelui loc si sfintenia care o emana, uitand pe moment de tot si de toate. Lacrimi de fericire....Din obisnuinta, am vrut sa fac o poza cu telefonul meu, dar am realizat ca ceea ce simteam si frumusetea din fata ochilor era o binecuvantare si nu puteam sa o surprind intr-o fotografie. Coborand multimea de trepte, am ajuns la catedrala, acolo unde erau moastele sfantului, dar era inchisa la acea ora. Pana noaptea tarziu am stat in curte cu alti pelerini de mai multe nationalitati , fiecare povestind ...
 |
| Paleohora, orasul celor 365 de biserici, aflat in apropierea Man. Sf. Nectarie, intemeiat in jurul anului 896 d. Hristos |
A doua zi ,duminica era slujba, ne-am inchinat in mica biserica si apoi am coborat spre catedrala, care de data aceasta era deschisa. Ne-am inchinat si am ajuns in locul in care se afla racla cu moastele sfantului. Emotii... am ingenunchiat si am spus :"Sfinte Nectarie, am venit sa-ti multumesc!" Din nou lacrimi de fericire , sentimente de nevrednicie si rugaminti de sanatate pentru familie si cativa prieteni despre care stiam ca sunt bolnavi.
Foarte frumoasa este si biserica mica, despartita in doua , intr-una aflandu-se o parte din moastele Sfantului Nectarie. Aici m-a impresionat foarte mult, multimea de tablite de argint, aur si alte obiecte aduse de credinciosi ca dovada a minunilor, a bolilor vindecate de Sfantul Nectarie. Era si o fotografie a unui baiat, insotita de un biletel pe care scrise :"Am ales numarul 9 la baseball, deoarece in data de 9 noiembrie este sarbatoarea ta"..
Si povestea ar putea continua.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu